Generalul Iarnă și generalul Tiberiu Simion

Ultima dată când am fost în Piața Unirii din Iași la protestele anti-PSD a fost cam prin ianuarie 2017. Am avut onoarea de a asista la spectacolul luminițelor de la telefoane după modelul Euromaidanului de la Kiev și la asigurarea perimetrului de către noii milițieni și noii securiști după modelul ceaușist.

Ofițerul SRI defect Daniel Dragomir ne-a mărturisit, tongue in cheek cum se spune în unele locuri, la o oră de maximă audiență faptul că Noua Securitate are rețele de informatori și lucrători acoperiți în toate ramurile de activitate din țară. Este logic de presupus că și fostul șef al SRI Iași, generalul Tiberiu Simion, a dezvoltat astfel de rețele paralele în vremea când a condus Securitatea Iași. Doar nu era să se ocupe de agenți străini care cumpărau influență în mediul politic.

Protestul de azi a semnificat refolosirea rețelelor lui Simion în scop politic. Ultima dată când am auzit noi de generalul Simion era pe vremea când acesta era consilierul (adică șeful) lui Marius Bodea, directorul liberal de odinioară al Aeroportului Iași, fost prefect, actual deputat.

Constituția României garantează dreptul la proteste pașnice. Controversele privind acest drept constituțional vizează o anumită procedură de notificare a autorităților locale, pe care unii o consideră procedură unică de aprobare a protestului, iar alții o consideră procedură premergătoare de aprobare a protestului, și o altă procedură distinctă, cea de avizare a protestului de către comisia de proteste din subordinea autorităților locale, procedură considerată de unii abuzivă, de alții obligatorie.

Faptul că legea nu este clară și nici general valabilă permite ca majoritatea protestelor să fie controlate de către forțe oculte. De ce partidele politice parlamentare de opoziție, PNL, PMP și USR, nu au cerut aprobarea protestului de azi de la Iași?

Dacă protestele degenerează în acțiuni de genul ocupat instituții, blocat străzi sau spart capetele jindarilor zgribuliți, pe cine putem trage la răspundere?

În primăvara lui 2014 am participat la Iași la singurul protest notificat primăriei Iași și aprobat de primăria Iași împotriva primarului de atunci Gheorghe Nichita, primar care, culmea, a aprobat desfășurarea protestului. Nu a fost multă lume că doar nu ne număra domnul Tapalagă de la HotNews, dar a contat un pic. Pentru mine, cel puțin, în primă fază, au curs propunerile de intrare în politică de partea Alianței Noastre România a lui Marian Munteanu, a USR și a Alternativei Civile Iași.

Nu știu exact cine sunt toți protestatarii de azi de la Iași, dar lucrez cu mai multe ipoteze: factorul intern al defunctului șef al Securității Iulian Vlad generat de rezerviștii SRI, tefeliștii pro-americani, soroșistii sau rezistența hibridă de concepție moscovită.

În anul 2007, Tiberiu Simion a plecat de la SRI Iași, specialitatea sa cunoscută fiind cea de ofițer de informații economice, în unele cercuri circula zvonul că acesta se mai pricepea și la spălat bani. Mulți, foarte mulți. În anul 2008, Iulian Dascălu lua un împrumut barosan de la Unicredit pentru a finaliza proiectul Palas a cărui desființare fusese decisă definitiv de instanțele judecătorești. Dar pe cine găsim consultant la Iulius Grup? Taman pe generalul Tiberiu Simion. Cum zicea Daniel Dragomir, defectul de la SRI? Că SRI are culoare în justiție (procurori și judecători cu angajamente de colaborare sau niscaiva secrete murdare)?

Șpăgile încasate de Tiberiu Simion, trecute desigur prin offshore-uri, au fost investite cu cap: transformarea proto-anarhiștilor locali de la CAMAS în anarhiștii buni la toate de la Asociația Mai Bine și Iașul Iubește Teii, care au găsit locații simbolice de întâlnire în Palas, la Cărturești, și în Gavriil Musicescu, în Fundație, în spațiul dat de Gheorghe Nichita. Nu întâmplător cuiburile anarhiste ieșene au fost curtate asiduu de către cuplul Vasile Dâncu-Dacian Cioloș, dar și de către Hans Klemm, ambasadorul american.